Monografia comunei

Comuna Bistra, cu satele aparținătoare – Bistra, Crasna Viseului și Valea Viseului – ținut cu o străveche istorie, legat dintotdeauna prin creația sa materială și spirituală, de glia și ființă neamului românesc, legat dintotdeauna prin creația sa materială și spirituală, de glia și ființă neamului românesc, cu oameni care și-au făcut o mândrie din a păstra datinile, portul strămoșesc și în special limba maternă, adică limba ucrainiană.

De-a lungul istoriei, comuna Bistra, a cunoscut profunde transformări în dezvoltarea să economică, politică, cultural educativă și religioasă.

Primul document atesta existența satului Bistra în anul 1411. Date statistice concrete apar abia în sec. al VXII-lea și menționează existența a 29 de fumuri, fără a preciza numărul de locuitori. În 1717, existau 170 fumuri. În 1882 se menționează pentru prima data și numărul de locuitori – 540. În anul 1896 menționează 470 greco-catolici, 38 romano-catolici și 153 de evrei, în total 661 locuitori. În 1913 existau 672 locuitori, din care 511 ucrainieni. În anul 1930 existau 947 locuitori, respectiv 202 fumuri. În anul 1940 existau 786 locuitori de etnie ucraineană și 250 evrei, în total 1036. În anul 1948, numărul locuitorilor este de 861. Se observă scăderea numărului locuitorilor datorită plecării evreilor. In anul 1956 satul avea 1063, în anul1966 avea 1284, majoritatea ucrainieni. Începând cu anul 1968 și până în prezent (2002), populația celor trei sate, Bistra, Crasna și Valea Viseului se situează în jurul cifrei de 5000.
Merită menționat ce Bistra devine de sine – stătătoare din anul 1913. Primii locuitori menționați în arhive purtau numele de: Dutciuc, Mascaliuc, Grijac, Madiar, Coreniuc, Godanca, Zelenciuc, Slăvita, Lecico, Rozniciuc, Catarenciuc, Boiciuc, Greceniuc.

Crasna-Viseului:
Denumirea satului și atestarea lui documentară apare în anul 1411 în “Diploma Regelui Ungariei Robert” și rezulta că este domeniul de proprietate al urmașilor lui Dragoș și Bogdan. În baza documentelor din 1882, Crasna poartă numele de Frumosava. În perioada sec. XIV-XIX Crasna aparținea de Petrova , chiar dacă purta în anumite perioade denumirea de Crasna-Bistra. Începând cu anul 1945 Crasna-Viseului devine de sine stătătoare până în anul 1968, când intră în componența comunei Bistra. Amintim câteva nume de locuitori ai localității: Dutca, Dutciuc, Gorgan, Mocerniac, Fedac, Crasnian, Iurisciuc, Semeniuc, Antosec, Hretiuc, Pisten, Clipei, Boiciuc.
De asemenea amintin câteva toponime: Iavoriv, Sfannai, Popivan, Șerban, Bilea, Hodea, Nosa, Uloha, Hrihoret.
Populația Crasnei este menționată într-un document din 1881 și datele se afla în cărțile bisericii din localitate. Documentul cancelariei din Petrova, anul 1910 arata că Petrova are un număr de 4229 locuitori, din care 1376 ucrainieni din Bistra și Crasna, care se propune că sunt locuitorii din Crasna. Un alt document-statistica din 1956 arata că în Crasna trăiesc 2199 locuitori.

Valea-Viseului
Denumirea Valea-Viseului datează din sec. al XV-lea. De-a lungul istoriei, purta diferite denumiri: Viso-Viseu, Visovelidi, Valea-Viseului, Fehei Potoc. Partea de vest a localității intra în componenta Ronei de Sus și purta numele de Rona Poleana, iar partea de vest a localității intra în componenta localității Tribusa aflata pe teritoriul Ucrainei.
În “Istoria Maramuresului” de Al. Filipascu se spune că străvechiul teritoriu numit Velidi aparținea domeniului Petrova, iar locuitorii sai erau slugi (robi).
O analiza a satului este foarte dificil de efectuat pentru că informațiile istorice sunt extrem de confuze, totuși, știm că primii locuitori de pe valea răului Tisa erau cam 400 de huțuli veniți din Rahau, Iasinea, Bogdan, Galiția. Amintim câteva nume de locuitori: Matiasciuc, Clempuș, Mariece, Craus, Dobrotehi, Firiscee, Godenciuc, Hosciuc, Onujec, Slăvita, Neamciuc, Paparigă, Spivaliuc, Traista, Perejuc.

Primele date privind numărul locuitorilor provin din anul:

• 1910 cu 598
• 1930 cu 734
• 1940 cu 1150
• 1941 cu 1198
• 1948 cu 1107

din care:

• 970 ucrainieni
• 12 romani
• 9 unguri
• 95 evrei

Începând cu anul 1950 nr. locuitorilor este cuprins în totalul comunei Bistra. În ansamblu, daca analizam datele statistice se observa o continua scădere a numărului de locuitori. Exemplificând, în anul 1957 comuna avea 5687 Locuitori, în anul 1980 – 5416, în anul 1990 – 4965 și se ajunge la sfârșitului anului 2001 la 4598 de persoane. Cauzele descreșterii sunt multiple și amintim: emigrarea familiilor întregi spre zone mai dezvoltate din punct de vedere agricol și industrial, libera emigrare în afara tarii, legalizarea întreruperii sarcinii și a folosirii anticoncepționalelor, precum și sărăcirea continua a populației, care nu mai dorește să aibă o familie numeroasa.

Comuna Bistra are un număr total de 4133 de locuitori:

Bistra – 1018 locuitori
Valea Viseului – 1471 locuitori
Crasna – 1644 locuitori

Din totalul de locuitori ai comunei:

• romani – 436
• ucrainieni – 3603
• maghiari – 3
• ruteni – 74
• romi – 7
• moldoveni – 3
• arabi – 1
• alte etnii – 4

Structura ocupațională:

• populație totala activa – 3000
• populația ocupata – 4000
• șomeri – 100
• rata șomajului – 0.02%

Structura pe grupe de vârstă a populației:

• Total locuitori – 4133
• 0 – 14 ani: 600 locuitori
• 15 – 59 ani: 3000 locuitori
• peste 60 de ani: 533 locuitori

Distribuirea agenților economici pe activități – numărul de agenți:

• comerțul cu amănuntul – 22
• fabricarea produselor din lemn – 3
• transporturi terestre – 1
• construcții – 10

Coordonate geografice
Comuna Bistra este atestata documentar din anul 1411, se afla în nordul județului Maramureș, la 105 km distanta de municipiul Baia Mare, la 35 km de orașul Sighetul Marmației și la 32 de km de orașul Viseu de Sus. Cu o suprafață de 70 kmp, cu relief muntos brăzdat de râurile Viseu și Tisa – și afluenții Crasna, Bistra, Valea-Neagra, Luhei – se învecinează cu satul Ucraina la nord, cu Leordina și Petrova la sud-est, cu Rona de Sus și Lunca la Tisa la sud-vest și cu Repedea și Ruscova la est. Toate localitățile sunt așezate în bazinul răului Viseu și sunt înconjurate de șirul munților Maramureș cu următoarele vârfuri:

• Pop Ivan – 1937m,
• Șerban – 1848m,
• Polonica – 1613m,
• Muncel – 1318m.

În partea de sud a comunei curge răul Viseu, care absoarbe râurile Ruscova, Crasna, Bistra, Valea-Neagra, Luhei, după care se varsă în Tisa.
Un alt aspect al zonei tine de peisajul de munte cu păduri de conifere și foioase, cu pasări și animale sălbatice toate variate:

• ursul brun,
• cerbul carpatin,
• porcul mistreț,
• vulpea,
• bursucul,
• rasul,
• vulturul,
• corbul,
• coțofană,
• pițigoiul,
• gaiță și altele.

În general, clima poate fi caracterizata că o clima temperat-continentala cu nuanțe moderate. Factorii care condiționează clima sunt: poziția geografica, tipul de relief, precum și vegetația.

În ce privește precipitațiile atmosferice se poate aprecia că ele sunt abundente, cuprinse intre 700 și 1500 l/mp/an.
Rețeaua hidrologica bogata și relieful muntos
– cu înălțimile cuprinse intre 900 și 1937 m
– crează condiții favorabile pentru precipitații și ninsori abundente, care duc primăvara timpuriu și în lunile mai-iunie la viituri destul de mari care pot produce necazuri, inundând suprafețe arabile și gospodarii.

Coordonate istorice

Satele comunei Bistra, posesoarele unor bogate moșteniri și tradiții de istorie multimilenare, apar în documentele istorice începând din anul 1411. Toponimia localităților pornește de la vechile nume istorice locale, astfel Bistra deriva din numele apei curgătoare Valea Bistrei care izvoraște din vârful muntelui Hodea. (Hovdea)
Crasna Viseului poarta acest nume dedus din anumite cuvinte din limba ucrainiana, că frumos, frumoase, frumoși (krasnein krasna, krasne) și care sunt legate tot de un râu cu numele Crasna Frumuseaua. Râul poartă acest nume, datorită apelor sale curate ca lacrima, și a vitezei cu care curge, vărsându-se apoi în râul Viseu. Râul Crasna este format din 2 pârăiașe, unul izvorând din vârful muntelui Pop Ivan, iar celalat din vârful muntelui Șerban – Topolev – Polonica.

Valea Viseului este cunoscut în documente încă de la începutul secolului al XV-lea. Denumirea derivă din două cuvinte: râul Viseu și vale.
Inițial satele Bistra, Crasna Viseului, Valea Viseului, au fost considerate localități aparținând comunei Petrova. Tot din documentele vremii, rezultă că locuitorii acestor așezări erau robi ai bogătanilor din Petrova, din diploma regelui Ungariei, Robert datata în anul 1411 se arata că zonele vaste ale Maramuresului istoric, aflate de-a lungul râurilor Iza și Viseu aveau rezidențiatul la Cuhea și Rozavlea. Mai târziu localitățile de-a lungul râului Viseu aparțineau domeniului public Viseu și Petrova.

Despre existenta localnicilor ne vorbește și un document redactat de un istoric-documentarist în 1850, care descrie originea, tradițiile și obiceiurile din aceasta zona. Acest document critica apartenența Crasnei și Bistrei la Petrova, însă face precizarea că biserica de rit greco-catolic era arondata la biserica greco-catolica din Rona de Sus, cu paranteza că biserica din Valea Viseului apariția bisericii Trechusa (azi în Ucraina).

Merita menționat faptul că în perioasa 1985-1989, un grup de arheologi, la sugestia localnicilor din Crasna Viseului, au efectuat cercetări în locul numit Uloha, unde au scos la suprafață obiecte de bronz datate în secolul al XI-lea. Aceste obiecte se afla în custodia Muzeului de Istorie din Sighetul-Marmației. Obiectele de bronz, descoperite dovedesc că aceste locuri erau locuite încă înaintea secolului al XI-lea. Aceste obiecte se afla în custodia Muzeului de Istorie din Sighetu-Marmației. Obiectele de bronz, descoperite în locul menționat mai sus, dovedesc că aceste locuri erau locuite încă înaintea sec. XI-lea. Trebuie menționat că dispunem de puține date arheologice care să ateste prezenta ființei umane pe aceste meleaguri.

Organizarea politico-administrativa

Organizarea politico-administrativa a comunei Bistra este cunoscuta încă din anul 1411, însă avem și date din sec. al XI-lea.
Bistra devine comuna în anul 1913. Menționam primarii în ordinea mandatelor: Dutciuc Fedor, Mascaliuc Mihai, Ciubica Dumitru, Marchis Mihai, Cocerjuc Nicolae, Anisorae Vasile, Maricee Petru, Roman Stefania, Coreniue Dumitru și Onujec Vasile.

Crasna – Viseului devine de sine stătătoare din 1945 și funcționează că unitate teritorial administrativa, iar din 1968 intra în componenta comunei Bistra. Amintim primarii: Baraniuc Ivan, Romaniuc Nicolae, Bilcee Nicolae și Gredjuc Dumitru.

Valea – Viseului avea statut aparte. Zona de vest a localității intra în componenta Ronei de Sus, iar partea de est, intra în componenta localității Tribusa aflata pe teritoriul Ucrainei.

În perioada anilor 1945 – 1950 localitatea este de sine stătătoare. Amintim primarii: 1918 – Ștefan Soriceae, 1926 – 1940 – Nicolae Frasin, 1940 – 1944 – Petruț Iurcut, 1944 – 1950 – Petru Paparigă.

Activitatea economica
Din date statistice aflate în cancelaria comunei Bistra rezulta că suprafață totala a terenurilor este de 13.229 ha, din care persoanele fizice dețin 4813 ha, iar 8416 ha, aparțin Fondului Forestier și alte terenuri. Din suprafață de 8416 ha, 1413 ha, aparțin persoanelor fizice și 7003 ha, statului. Din suprafață de 4813 ha, 520 ha reprezintă teren arabil, 1830 ha – pășuni alpine, 2038 ha – fânețe, 52 ha – livezi, 91 ha – curți și clădiri, 282 ha – alte terenuri.
Se cultiva pe suprafețe mai întinse cartoful, porumbul, ovăzul, fasolea, ceapa, morcovul, pătrunjelul, usturoiul, castraveții, dar exclusiv pentru consumul propriu, nu pentru comerț.
Numărul animalelor și al pasărilor domestice la sfârșitul anului 2001 se prezinta astfel:

• bovine – 1600 capete,
• cabaline – 96 capete,
• ovine – 3285 capete,
• caprine – 112 capete,
• porcine – 1500 capete,
• pasări de curte – 6400 capete,
• familii de stupi – 140 capete,
• iepuri de casa – 120 capete.

Ocupația de baza a locuitorilor comunei este totuși cultivarea pământului și creșterea animalelor și pasărilor domestice. Datorita faptului că fertilitatea solului este scăzută și eficienta muncii redusa, rezulta necesitatea asigurării unui nuvel de trai prin efectuarea și altor activități productive.

Din cele mai vechi timpuri, locuitorii se ocupau cu munci forestiere – exploatarea și prelucrarea lemnului. Amintim câțiva mai vajnici muncitori forestieri: Marchis Gheorghe, Mascaliuc Gheorghe, Boiciuc Ion și Nicolae, Ilistei Ion, Craus Ion, Ilritiuc Mihai și Ion, Boiciuc Gheorghe, Perejuc Petre, Gorgan Dumitru și alții.
O alta meserie a locuitorilor, era și este construcții din lemn și prelucrarea lemnului. Amintim câțiva meșteri în construcții: Boiciuc Ion, Hritiuc Ion, Boiciuc Petru, Boiciuc Nicolae, Crasniuc Ion, Bocicoree Gheorghe, Petretchi Ion.

Ciobănitul și păstoritul animalelor este o alta preocupare a locuitorilor comunei noastre. Amintim pe: Boiciuc Nicolae, Turus Ion, Nicoriei Nicolae, Mascaliuc Gheorghe, Iurcut Vasile, Motocila Ion, Boiciuc Nicolae, Slăvita Ion, Calena Gheorghe, Hera Ion. O alta preocupare a fost și mai este mineritul. Pentru asigurarea celor necesare traiului, zeci de locuitori, au lucrat și mai lucrează în minerit, la exploatarea miniera Baia-Borsă, însă în urma modernizării și restructurărilor în minerit – nr. celor ce muncesc în minerit s-a redus mult.

De asemenea, amintim că un nr. mare de locuitori, în special din Valea – Viseului, au lucrat în întreruperi din Sighetu-Marmației: Fabrica de mobila, Fabrica de șuruburi, CFR etc.
Din vechime, mulți locuitori ai satelor noastre lucrau că plutași, tăind lemnul din păduri pe care apoi i-l transportau pe râurile Viseu și Tisa, tocmai departe de Ungaria și Austria. Pentru exploatarea și prelucrarea lemnului, în Bistra a fost construita o fabrica, care aparținea evreului Sainer. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, aceasta fabrica a fost incendiata de soldați unguri, la retragere.

Tot în Bistra au funcționat cuptoare de ardere a varului, care produs a fost valorificat în localitățile din apropiere, dar și în Viseu, Sighet, Satu-Mare. Începând cu anul 1990, structura cuprinderii populației în activități economico-industriale și sociale este cu totul alta și aceasta datorita faptului că a dispărut sectorul de stat și a apărut cel privat, dar care totuși cuprinde un număr mult mai mic de populație în activități economico-industriale și sociale.

La nivel de comuna, locuitorii satelor noastre lucrează în sector de stat: învățământ, sănătate, domeniul public (primărie), telecomunicații, CFR. Majoritatea însă lucrează în ateliere de proprietate particulara (AF sau SRL) orientate spre prelucrarea lemnului, unde la nivel de comuna au apărut un număr mare de gatere, de debitare a lemnului, ateliere de confecționare a tâmplăriei și materialelor de construcție din lemn. De asemenea, întreagă gama de produse alimentare și industriale este comercializate de proprietari particulari.
Comuna Bistra este legata cu tara prin cai ferate și drumuri.

Viață spirituala

Localitățile Bistra, Crasna și Valea-Viseului sunt cunoscute încă din anul 1411, pe atunci aparținând de comuna Petrova, iar locuitorii lor erau urmași encazului Ferdinanta Kolcatovica veniți din Galiția, rahau, Colomea, Bilen. Erau creștini, despre crestinitatea lor vorbește cronicarul Al. Filipascu în “Istoria Maramuresului”. Încă din 1643 se amintește de prezenta pe aceste meleaguri a preotului Serafim ștefan. Mai sunt menționați și alti preoți că Stefanus Marina, Nemeș Laszlo, Marina Istvan. Merita amintit că întreagă activitate religioasa se făcea în limba ucrainiana și vechea slavona.
Prima biserica construita din lemn în Bistra, datează din anul 1856. Intre anii 1960-1965 este renovata și modificata, iar în 1992, în urma unui incendiu a fost distrusa.

În Valea-Viseului prima biserica, tot din lemn a fost construita în anul 1880, iar cea din Crasna în anul 1882.
Într-o diploma datata 1853 se amintește că bisericile acestor localități erau frecventate de un număr de cca. 1020-1050 creștini. Începând cu anul 1860 localitățile Bistra, Crasna și Valea-Viseului aveau în componenta populației lor și cetățenii de naționalitate evreiasca.

Merita de menționat faptul că, după anul 1990 locuitorii comunei Bistra au trecut la construirea de lăcașuri de cult pentru că cele vechi erau neîncăpătoare și într-o stare avansata de degradare. Stadiul de realizare este avansat, adică acoperite cu tabla zincata, tencuite în exterior și interior, au dotări interioare, iar cea din Bistra are instalata centrala de încălzire proprie. La cele din Crasna și Valea-Viseului se lucrează la pictura. Menționam că bisericile din comuna noastră, sub conducerea preoților Ardelean Ion (Bistra), Ardelean vasile (Crasna), Sacaluș (Valea-Viseului), desfășoară o larga activitate religioasa de menținere a tradițiilor creștinești, de educare a populației în spiritul moralei creștine-duhovnicești, de cultivare a dragostei de tara, de frumos, a relațiilor de prietenie, de iubire și ajutor reciproc.

Asistenta Medicala

Trebuie amintit că până la primul război mondial, în satele noastre nici nu se vorbea despre tratarea medicala a persoanelor suferinde de diferite boli, chiar și cele contagioase, cum ar fi sifilisul, boli pulmonare, holera sau ciuma. Bolile amintite adeseori au făcut ravagii în rândul populației.

Intre cele doua războaie mondiale, în bazinul răului Viseu, a lucrat un singur medic, care deservea localitățile Leordina, Ruscova, Petrova, Crasna, Bistra și Valea Viseului, însă consultanta medicala era foarte costisitoare. De aceea populația se trata prin medicina naturista, practicate de “babe-vraci”, folosind “licorilor locale”. Abia după anul 1945, au fost luate unele masuri medico-sanitare, aducandu-se unele medicamente de stricta necesitate, că: penicilina, praful DDT, aspirina, precum și unele materii de întreținere a igienei – săpun, soda caustica.
În anul 1970, comuna Bistra dispunea de un medic generalist și trei asistente medicale.
În momentul de fata, fiecare sat este încadrat cu cate un medic generalist și personal medico-sanitar aferent.

Elemente specifice de etnografie și folclor

Arhitectura gospodăriilor:

Din cele mai vechi timpuri gospodăriile erau realizate de locuitori, în stil propriu, în raport cu posibilitățile materiale, primele case construite erau din lemn sau piatra. De obicei, casa avea 1-2 camere, cu o veranda sau terasa în fata ușii de la intrare, cu geamuri mici pentru a proteja locuință de pătrundere în interior a răufăcătorilor.

Acoperișul era realizat din șindrilă, în mare parte având forma a 4 ape. Acum, arhitectura unei locuințe și dependințele sunt cu totul altfel realizate. Au căpătat forma moderna, cu 1-2 sau chiar 3 nivele, curți asfaltate și canalizate cu apa potabila adusa la robinet, iar la iluminatul interior se folosește curentul electric.

În interior găseai masa, patul, laițe, și alte lucruri necesare interiorului. Gospodăria dispunea și de grajduri pentru animale, cotețe pentru porci și găini, camară pentru alimente, beciuri pentru depozitarea cartofilor, fructelor și murăturilor.
De remarcat faptul că în timpul unei gospodarii în zilele noastre este cu totul deosebit fata de gospodarii realizate în urma cu 50-100 ani în urma. Acum arhitectura unei locuințe și dependințe sunt cu totul altfel realizate. Au căpătat forma moderna, cu 1-2 sau chiar 3 etaje.

Curți asfaltate și canalizate, cu apa potabila adusa la robinet. Au dispărut grajduri și cotețe și în locul lor au apărut garaje, încălziri centrale cu aburi pentru locuințe. La iluminatul interior se folosește curentul electric cu cele mai sofisticate mijloace de iluminat.

Casele sunt dotate cu aparatura casnica moderna: congelatoare, frigidere, aragaze, ventilatoare. În comuna Bistra sunt mulți meșteri constructori care participa la realizarea construcțiilor, chiar și a celor trei biserici, unde amintim: Boiciuc Petru, Boiciuc Ion, Hritiuc Mihai și Gheorghe Iurac, Glodean Vasile, Gredjuc Gheorghe și alții.

Portul popular:

Alaturi de arhitectura gospodăriilor țărănești, portul popular și artizanatul sunt preocupările de baza a locuitorilor satelor noastre, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Aceste ramuri meșteșugărești au evoluat și căpătat noi forme și dimensiuni în raport cu evoluția vieții locuitorilor sai. Portul popular, artizanatul erau su sunt mijloace necesare existentei și traiului țăranului.

Locuitorii comunei Bistra, erau întotdeauna preocupați să găsească modalități și procedee posibile, care să-i facă viață mai buna, mai frumoasa. Gustul și frumusețea portului au fost și sunt preocupări permanente. Țăranii, și în special tărăncile au căutat să-și împodobească locuințele cu lucruri frumoase și utile. Țesând, croșetând, cosând covoare, ștergare, cămăși, fete de masa colorate, carpete, goblenuri, și alte obiecte de ornament.

În trecut, portul avea specific local, însă cu trecerea timpului acesta dispare și este înlocuit cu așa-zisul port orășenesc modern.

Datini și obiceiuri:

Date concrete privind datinile și obiceiurile în satele noastre, ne parvin încă din prima parte a sec. al XIX-lea, menționate în lucrarea “Familia” de Simion Botezanu.

Te încântă și-ți salta inima când asculți un bătrân, spunandu-ți o povestire, un cântec sau o balada, și avem multe asemenea obiceiuri și datini. Multe sunt legate de sărbători religioase, cum sunt colindele și obiceiurile de Crăciun, când conducătorii umbla din casa în casa, vestind nașterea Domnului Isus Hristos.

Grupurile de conducători sunt urmate din copii, feciori și persoane în vârstă, iar truda lor este răsplătită cu dulciuri, băuturi alcoolice și nealcolice și bani. Aceste datini sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, și spre bucuria și satisfacția noastră sunt păstrate în cele mai bune condiții. Datorita faptului că satele comunei erau în trecut cătune apartinatoare comunei Petrova, a existat și exista multe asemănări intre datinile și obiceiurile nostre ucrainiene și cele ale romanilor.

Particularitățile de grai și folclor:

Netinand seama, că până în anul 1813 satul Bistra, iar satul Crasna până în 1945 intrau în componenta comunei Petrova, formând unitatea administrativa cu populația romana.

Totuși aceasta apartenență la populația romana din Petrova nu a dus la schimbări radicale în structura etimologica a populației ucrainiene, că să dovedească tendință romanizării ei.

Mai multe schimbări și influente, care au contribuit la modificarea etimologiei și toponimiei denumirilor, a numelui și a prenumelui locuitorilor de etnie ucrainiana s-a produs în perioada stăpânirii ungare în Transilvania, unde personalul public al primăriilor a folosit diferite mijloace pentru maghiarizarea populației ucrainiene, astfel, din Mascaliuc în Maszkalyk, din Uliei în Ulieș, Ion în Ianos, Gheorghe în Gurgy, Vasile în Laszlo, Ilinca în Ilonca, Măria în Morisca etc.
În condițiile actuale de dezvoltare a lumii, când exista aceasta libertate de mișcare, dintr-o tara în alta, când legăturile economice, politice și culturale, dintre popoare au devenit foarte strânse, pot fi și remarcam, de fapt cazuri de interacțiune a limbilor, chiar și fară să aibă un contact nemijlocit intre colectivitățile lingvistice respective. Mijlocitorul lor este internetul, radioul, televiziunea etc.
Întrepătrunderea sistemelor lingvistice devine mult mai intensa, atunci când doua sau mai multe comunități lingvistice intra în contact nemijlocit, că de exemplu, în timpul cuceririlor, a subordonării, a traiului nemijlocit a doua sau mai multe etnii împreună, așa cum este cazul școlilor noastre (ucrainiene), unde învață inpreuna elevii de etnie ucrainiana și romana.
Particularitățile de grai, au cunoscut multe modificări, odată cu trecerea la modernism, unde mai ales tineretul folosește multe cuvinte jargon, pentru a se manifesta superior fata de colegii sau prietenii sai, pentru a se remarca că el este cineva. De asemenea particularitățile de grai, au cunoscut schimbări odată cu trecerea în unele scoli a învățării tuturor materiilor în limba romana, a folosirii tot mai multor termeni împrumutați din limbile de circulație internațională. Datorita acestui fapt, limba ucrainiana nu mai este curata, deoarece sunt preluate alte cuvinte din limba străină (romana).
În aceste împrejurări, vorbind limbi diferite și conviețuind pe același teritoriu, etnia ucraineana, trăind alaturi de cea romana, mai ales în satul Crasna, unde trăiesc numeroase familii romanești și familii mixte și în acest mod s-a creat o interferenta lingvistica.
Pentru a se face o oarecare diferențiere privind vorbirea în limba ucrainiana, se poate spune doar că cei vârstnici conversează în limba materna (ucrainiana), pe când cei tineri le vorbesc pe amândouă (romana și ucrainiana)